Literatură

Făt-Frumos din lacrimă, de Mihai Eminescu (comentariu literar)

Făt-Frumos din lacrimă este un basm care a fost publicată în „Convorbiri literare” la 1 şi 15 noiembrie 1870, chiar din vremea studenţiei lui Mihai Eminescu. E povestea lui Făt-Frumos izbăvind pe împăratul vecin de Mama-Pădurilor, care cere jertfă de copii. Pe faţa acesteia, Ileana, şi-o ia însuşi logodnică, dar din frăţie de cruce merge să aducă pentru împăratul prieten pe fata Genarului. Dintr-o înfrângere, când e prefăcut în râu, îl scapă Dumnezeu şi Sfântul Petru. Originalitatea basmului eminescian constă în: arta narativă, dimensiunile fantasticului – aici intervenind divinul, Genarul, arta portretelor, descrierile fantastice, limbajul poetic – imagini vizuale, auditive, …

Read More »

Dan, căpitan de plai, de Vasile Alecsandri (comentariu literar)

Dan, căpitan de plai este o creaţie matură a poetului Vasile Alecsandri. Poemul face parte din ciclul Legendelor care au ca temă fie lupta pentru libertate a poporului român – evocarea chipurilor unor eroi legendari, imaginari sau desprinşi din istorie -, fie geneza unor fenomene ale naturii, flori, păsări etc. Poemul este structurat în mai multe tablouri într-o succesiune firească, ce aminteşte de compoziţia clasică în care întâlnim toate momentele subiectului literar, prezentate în ordine cronologică. Astfel, expoziţiunea conturează chipul lui Dan, fost oştean al lui Ştefan cel Mare, care trăieşte la bătrâneţe „ca şoimul singuratic”. Imaginea trecerii timpului este …

Read More »

Sărmanul Dionis, de Mihai Eminescu (comentariu literar)

A spune acum, precum se spune de obicei prin manuale, că Sărmanul Dionis, de Mihai Eminescu, ilustrează teoria transcendentalităţii formelor intuiţiei, păstrându-se prin urmare în marginile criticismului kantian, înseamnă a cerceta lucrurile superficial şi a da nuvelei o valoare de conţinut mai mică decât are în realitate. Să încercăm numai să comentăm în spirit kantian nuvela şi vom vedea îndată în ce contradicţii şi absurdităţi cădem. Fantastica meditaţie a lui Dionis e aceasta: «…şi tot astfel, dacă închid un ochi, văd mâna mea mai mică decât cu amândoi. De-aş avea trei ochi, aş vedea-o şi mai mare, şi cu cât …

Read More »

Ion, de Liviu Rebreanu (rezumat literar)

Geneza romanului Liviu Rebreanu nota în Jurnal experienţele de viaţă, care au influenţat scrierea romanului: Dialogul cu un ţăran, pe nume Ion Pop al Glanetaşului, care îşi exprima credinţa că toate necazurile ţăranului vin din faptul că nu are pământ; Scena în care un ţăran sărută pământul: „Am văzut-o acum trei decenii; scena aceasta s-a petrecut pe hotarul satului Prislop”; Întâmplarea prin care trece o fată frumoasă din satul Prislop, bătută de tatăl ei pentru că păcătuise: „Rodovica era, în realitate, o fată drăguţă. S-o facem în roman urâtă. Pe Ion să-l punem că a fost în dragoste cu altă …

Read More »

Povestea lui Harap-Alb, de Ion Creangă (rezumat literar)

Variante, surse Basmul Povestea lui Harap-Alb, de Ion Creangă, a fost publicat în „Convorbiri literare” şi reprodus de Mihai Eminescu în „Timpul” în 1877; variantele populare în număr de 16 sunt înregistrate după această dată; Textul reprezintă locul de confluenţă a nenumărate simboluri şi tradiţii din toate părţile lumii; Există mai multe ipoteze despre sursele acestui basm: folcloriştii raportează basmul lui Creangă la canoanele speciei, la schemele ei tipice; critica literară a remarcat realismul din basm. Ovidiu Bârlea consideră că basmul a ajuns la noi din Orientul Apropiat, pentru că fântâna aminteşte de deşerturile Arabiei, iar Harap-Alb este un nume …

Read More »

Luceafărul, de Mihai Eminescu (comentariu literar)

Capodopera liricii eminesciene şi culmea cea mai înaltă a poeziei româneşti, poemul Luceafărul a apărut în Almanahul Societăţii academice social-literare „România jună” din Viena, în aprilie 1883. Punctul de plecare al capodoperei eminesciene se află în basmul popular Fata în grădina de aur, cules de călătorul german Richard Kunisch – împreună cu un alt basm: Frumoasa fără corp – cu ocazia unui voiaj în Orient şi în ţările române. Pe marginea manuscrisului uneia dintre variantele poemului, Mihai Eminescu nota: „În descrierea unui voiaj în ţările române, germanul K. povesteşte legenda Luceafărului. Aceasta este povestea. Iar înţelesul alegoric ce i-am dat …

Read More »

Pădurea spânzuraţilor, de Liviu Rebreanu (comentariu literar)

Romanul Pădurea spânzuraţilor, de Liviu Rebreanu, a apărut în anul 1922 şi are ca punct de plecare un fapt din viaţa fratelui scriitorului, Emil Rebreanu, ofiţer în armata austro-ungară, condamnat la moarte şi spânzurat pe frontul de la Ghimeş-Palanca, acuzat că ar fi încercat să treacă în liniile româneşti. Scriitorul motivează geneza romanului său în Mărturisiri (1932): „Fără de tragedia fratelui meu – Pădurea spânzuraţilor sau n-ar fi ieşit deloc, sau ar fi avut o înfăţişare anemică, livrescă, precum au toate cărţile ticluite din cap, la birou, lipsite de seva vie şi înviorătoare pe care numai experienţa vieţii o zămisleşte …

Read More »

Fraţii Jderi, de Mihail Sadoveanu (rezumat literar)

Rezumat pe scurt Romanul Fraţii Jderi, de Mihail Sadoveanu, transfigurează epopeic epoca lui Ştefan cel Mare, în perioada ei de apogeu. Este structurat în trei volume: Ucenicia lui Ionuţ, Izvorul Alb şi Oamenii măriei sale. Principalele dimensiuni ale lumii medievale urmărite în acest roman sunt iubirea, miticul şi eroicul. Fraţii Jderi, de Mihail Sadoveanu (comentariu literar, rezumat literar) – crispedia.ro Rezumat pe larg Roman epopeic, de evocare a unei epoci aureolate, Fraţii Jderi reconstituie momente de capacitate mitică din viaţa unei colectivităţi. În centrul romanului se află familia lui Manole Păr-Negru, comis al ţinutului Timiş, din Moldova de Jos. Fiecare …

Read More »

La ţigănci, de Mircea Eliade (comentariu literar)

Nuvela La ţigănci a fost scrisă în 1959 şi marchează începutul unei noi faze în creaţia literară a lui Mircea Eliade, fiind considerată o capodoperă a literaturii fantastice româneşti. Ieşirea din timp şi spaţiu şi trăirea în două planuri existenţiale constituie o temă frecventă în nuvelele şi romanele fantastice ale lui Mircea Eliade. În creaţia de dinainte de război, fantasticul avea ca suport practicile Yoga şi Tantra (Secretul doctorului Honigberger şi Nopţi la Serampore) sau mituri folclorice româneşti (Domnişoara Christina). În aceste lucrări, scriitorul crea două universuri distincte, real şi ireal, corespunzătoare dialecticii sacru – profan, expusă în lucrările sale …

Read More »

Patul lui Procust, de Camil Petrescu (comentariu literar)

Al doilea roman al lui Camil Petrescu (1894-1957), Patul lui Procust, apare în 1933, la numai trei ani după Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război şi constituie, un eveniment literar cu totul novator, consolidând modernitatea romanului românesc. Camil Petrescu fundamentează principiul sincronismului promovat de modernismul lovinescian, contribuind la europenizarea literaturii române prin noi categorii estetice (autenticitatea, substanţialitatea, relativismul, luciditatea) şi prin crearea personajului intelectual lucid şi analitic. Inspirat din estetica literară a lui Marcel Proust (Noua structură şi opera lui Marcel Proust) şi luând ca model cel mai sugestiv roman al scriitorului francez – „în căutarea timpului pierdut” …

Read More »