Făt-Frumos din lacrimă, de Mihai Eminescu (comentariu literar)

Făt-Frumos din lacrimă este un basm care a fost publicată în „Convorbiri literare” la 1 şi 15 noiembrie 1870, chiar din vremea studenţiei lui Mihai Eminescu.

E povestea lui Făt-Frumos izbăvind pe împăratul vecin de Mama-Pădurilor, care cere jertfă de copii. Pe faţa acesteia, Ileana, şi-o ia însuşi logodnică, dar din frăţie de cruce merge să aducă pentru împăratul prieten pe fata Genarului. Dintr-o înfrângere, când e prefăcut în râu, îl scapă Dumnezeu şi Sfântul Petru. Originalitatea basmului eminescian constă în: arta narativă, dimensiunile fantasticului - aici intervenind divinul, Genarul, arta portretelor, descrierile fantastice, limbajul poetic - imagini vizuale, auditive, olfactive - tablouri de vis.

Făt-Frumos din lacrimă, de Mihai Eminescu (comentariu literar, rezumat literar) - crispedia.ro

Acţiunea este dramatizată cu ajutorul dialogului. Sunt relevante tonul solemn, patetic, verva. Remarcabilă evocarea lumilor prin care trece eroul ca să îndeplinească încercările rituale, acestea fiind altele decât cele din basmele populare: palatul din insula împăratului, grădinile lunei, moartea Mumei pădurii, pădurea crescută din perie, lacul născut din năframă. „Întinderea verde a mărilor, albastrul luminiscent, de vis, al cerului noptatec, întinderea nesfârşită a pustiurilor răscolite, în miez de noapte, al procesiunilor morţilor, care urcă la banchetele din lună - acestea sunt spatiile onirice prin care trece prinţul născut din lacrima Fecioarei”.

În vremuri străvechi, trăia un împărat „întunecat şi gânditor ca miază-noapte” şi o împărăteasă „tânără şi zâmbitoare ca miezul luminos al zilei”. De 50 de ani împăratul se afla în război cu împărăţia vecină şi era sleit de lupte şi de suferinţe. Simţindu-şi sfârşitul aproape, împăratul era trist pentru că nu avea copii, „se scula din patul împărătesc, de lângă împărăteasa tânără - pat aurit, însă pustiu şi nebinecuvântat” şi tot „trist mergea la război cu inima neîmblânzită”, împărăteasa era frumoasă, „cu pârul ei cel galben ca aurul”, dar „din ochii ei albaştri şi mari curgeau şiroaie de mărgăritare apoase pe o faţă mai albă ca argintul crinului”.

Într-o dimineaţă, împărăteasa înalţă rugi fierbinţi la icoana Fecioarei Maria şi, la un moment dat „o lacrimă curse din ochiul cel negru al mamei lui Dumnezeu”, împărăteasa „atinse cu buza ei seacă lacrima cea rece şi o supse în adâncul sufletului său”. După nouă luni, împărăteasa a născut un băiat „alb ca spuma laptelui, cu părul bălai ca razele lunei” şi i-a pus numele Făt-Frumos din lacrimă, care, ca orice erou al basmelor populare creştea „într-o lună cât alţii într-un an”, era-viteaz şi bun, generos şi inteligent, cum altul nu se mai văzuse.

Mihai Eminescu păstrează din basmul popular numai filonul epic şi elementul fabulos, dar spre deosebire de creaţia folclorică scriitorul foloseşte tehnica detaliului pentru conturarea romantică a portretelor, pauza descriptivă pentru creionarea peisajelor, precum şi pentru descrierea palatelor şi castelelor împărăteşti. Personajele basmului eminescian sunt descrise cu detalii sugestive pentru ilustrarea trăsăturilor, creând portrete literare prin folosirea mijloacelor stilistice specifice limbajului său artistic.

O atenţie deosebită acordă Eminescu creării personajelor feminine. Astfel, portretul împărătesei este unul romantic, asemănător cu al altor personaje feminine din creaţia sa, scriitorul zăbovind asupra trăsăturilor fizice, pe care le descrie detaliat şi care au semnificaţii în stările sufleteşti ale eroinei: „Părul ei cel galben ca aurul cel mai frumos cădea pe sânii ei albi şi rotunzi - şi din ochii ei albaştri şi mari curgeau şiroaie de mărgăritare apoase pe o faţă mai albă ca argintul crinului. Lungi cearcăne vinete se trăgeau împrejurul ochilor şi vine albastre se trăgeau pe faţa ei albă ca o marmură vie”.

Check Also

Pădurea spânzuraţilor, de Liviu Rebreanu (comentariu literar)

Romanul Pădurea spânzuraţilor, de Liviu Rebreanu, a apărut în anul 1922 şi are ca punct …

Fraţii Jderi, de Mihail Sadoveanu (rezumat literar)

Rezumat pe scurt Romanul Fraţii Jderi, de Mihail Sadoveanu, transfigurează epopeic epoca lui Ştefan cel …

La ţigănci, de Mircea Eliade (comentariu literar)

Nuvela La ţigănci a fost scrisă în 1959 şi marchează începutul unei noi faze în …

Patul lui Procust, de Camil Petrescu (comentariu literar)

Al doilea roman al lui Camil Petrescu (1894-1957), Patul lui Procust, apare în 1933, la …

Malul Siretului, de Vasile Alecsandri (comentariu literar)

Scriitorul şi opera Vasile Alecsandri (1821-1890) a fost cel mai mare scriitor al epocii preeminesciene, …