Malul Siretului, de Vasile Alecsandri (comentariu literar)

Scriitorul şi opera Vasile Alecsandri (1821-1890) a fost cel mai mare scriitor al epocii preeminesciene, însuşi Titu Maiorescu numindu-l „cap al poeziei noastre literare în generaţia trecută”. Poet, prozator şi dramaturg (în ultimul domeniu având calitatea de ctitor al dramaturgiei naţionale), Alecsandri reprezintă, dincolo de trecerea timpului, cea mai pregnantă personalitate literară a epocii paşoptiste. Poezia Malul Siretului face parte din ciclul de Pasteluri, poeme publicate între 1868 şi 1869, în revista „Convorbiri literare”. Acestea reconstituie succesiunea anotimpurilor într-un peisaj românesc de coline şi câmpii animate de prezenţa oamenilor: „De fapt, pastelurile lui Alecsandri sunt un fel de calendar al …

Read More »

Fântâna dintre plopi, de Mihail Sadoveanu (comentariu literar)

Fântâna dintre plopi, de Mihail Sadoveanu, este a patra povestire din volumul Hanu-Ancuţei, a cărui primă ediţie a fost publicată în 1928 la Bucureşti. Înţelegerea textului În prima sa capodoperă narativă, Hanu-Ancuţei, Sadoveanu a reunit nouă povestiri independente, legate totuşi între ele (conform tehnicii literare a „povestirii în ramă”) prin cadrul legendar al hanului străvechi şi prin eroii-povestitori, strânşi în jurul focului, „înte­meind sfaturi” şi rostind întâmplări pilduitoare. În spaţiul protector „ca de cetate” al hanului, construit cu ziduri groase şi înzestrat „cu porţi ferecate”, se adună călători din toată Moldova şi din afara graniţelor ei, trecând peste barierele sociale, …

Read More »

O scrisoare pierdută, de I.L. Caragiale (rezumat literar)

Ion Luca Caragiale (1852-1912), dramaturg şi prozator, a fost un observator lucid şi ironic al societăţii româneşti din vremea lui, un scriitor realist şi moralizator, un excepţional creator de Oameni şi de viaţă. Comediile sale – O scrisoare pierdută, D-ale carnavalului, O noapte furtunoasă şi Conu’ Leonida faţă cu reacţiunea -, ilustrează un spirit de observaţie necruţător pentru cunoaşterea firii umane, de aceea personajele lui trăiesc în orice epocă prin vicii, impostură, ridicol şi prostie. El foloseşte cu măiestrie satira şi sarcasmul, pentru a ilustra moravurile societăţii româneşti şi a contura personaje dominate de o tară (defect) morală reprezentativă pentru …

Read More »

Enigma Otiliei, de George Călinescu (rezumat literar)

Enigma Otiliei îl va consacra pe George Călinescu ca romancier. Este receptat favorabil încă de la apariţie. Scriitorul vorbeşte despre roman răsturnând posibilele interpretări: Critica a încercat să găsească o identificare a Otiliei Mărculescu cu un personaj real, pe care autorul l-ar fi cunoscut, Călinescu dă, însă, un răspuns, inspirat din Gustave Flaubert, acestor supoziţii: „Otilia este «eroina mea lirică», proiecţia mea în afară, o imagine lunară şi feminină. Flaubertian aş putea spune şi eu: «Otilia c’est moi» […] Eroina este tipizarea mea fundamentală, în ipoteza feminină. Otilia este oglinda mea de argint”; S-au făcut analogii între personajele Felix Sima, …

Read More »

Alexandru Lăpuşneanul, de Costache Negruzzi (comentariu literar)

Nuvela Alexandru Lăpuşneanul a fost publicată de Costache Negruzzi în 1840, în primul număr al revistei „Dacia literară”. Autorul s-a inspirat, pentru nuvela sa istorică, din Letopiseţul lui Grigore Ureche, din care a ales şi câteva scurte citate, pe care le-a folosit drept moto pentru fiecare dintre cele patru capitole. Compoziţia nuvelei este solidă, puternic echilibrată. S-a vorbit despre construcţia dramatică a scrierii, cele patru părţi ale sale corespunzând actelor dintr-o piesă de teatru. Totuşi, nu atât compoziţia, cât mai ales conflictul, elementul caracteristic al unei opere dramatice, îndreptăţeşte această apropiere. Într-adevăr: după o scurtă expoziţiune, intriga – revenirea lui …

Read More »

Moromeţii, de Marin Preda (comentariu literar)

Cu volumul I al romanului Moromeţii, din 1955, Marin Preda pune capăt unei îndelungi controverse din literatura şi critica românească privitoare la capacitatea ţăranului de a fi personaj de roman modern. Eugen Lovinescu, apărător al modernizării şi al citadinizării prozei, consideră ţăranul lipsit de complexitate sufletească şi, din această cauză, nepotrivit cu statutul de erou romanesc. La polul opus se plasează George Călinescu, cel care, comparând personajul lui Preda cu eroii-ţărani din operele lui Ioan Slavici, Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, observă că autorul Moromeţilor renunţă la accentuarea laturii instinctuale a omului, punându-l într-o lumină nouă, care constă în consemnarea unei …

Read More »

Baltagul, de Mihail Sadoveanu (comentariu literar)

Mihail Sadoveanu este unul dintre cei mai de seamă prozatori din literatura română, a cărui operă vastă, originală şi variată constituie „un adevărat epos al mişcării poporului român prin timp, cu obiceiurile, cu instituţiile şi credinţele sale fundamentale” (Ovid S. Crohmălniceanu). Creaţie de maturitate, capodoperă a scriitorului, romanul Baltagul (1930) este definitoriu pentru universul epic sadovenian. Deşi de mai mică întindere faţă de monumentalul Fraţii Jderi, de exemplu, Baltagul are toate notele definitorii ale unui roman: specie epică în proză, cu o acţiune complexă şi amplă, desfăşurată, de regulă, pe mai multe planuri narative, cu personaje numeroase, cu conflicte puternice …

Read More »

Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, de Camil Petrescu (comentariu literar)

Înţelegerea textului Primul autor remarcabil de proză subiectivă în literatura noastră modernistă este Camil Petrescu, afirmat deopotrivă ca dramaturg (promotor al „teatrului de idei”), eseist înzestrat cu plăcerea speculaţiei estetic-filosofice (în lucrările Doctrina substanţei, Teze şi antiteze), poet livresc, publicist percutant şi informat în cele mai variate domenii. Chiar izbânzile sale narative Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război (1930) şi Patul lui Procust (1933), par nişte eseuri polemice, infuzate cu structuri epice în formule novatoare, care susţin convingerile intelec­tuale ale realizatorului lor, bazate pe mitul conştiinţei ca reprezentare subiectivă exemplară a zbuciumului omenesc lăuntric. Ultima noapte de dragoste, întâia …

Read More »

Moara cu noroc, de Ioan Slavici (rezumat literar)

Rezumat pe scurt Ghiţă, un cizmar, cu viaţă modestă, hotărăşte să-şi îmbunătăţească existenţa şi ia în arendă cârciuma de la Moara cu noroc. Aceasta este aşezată la răscruce de drumuri, în loc pustiu, lângă o moară părăsită, aşa încât principalii clienţi sunt drumeţi şi mai ales porcarii care îşi pasc turmele în luncile şi pădurile din preajmă. Pentru a sta la Moara cu noroc, Ghiţă trebuie să devină omul lui Lică, sămădăul. Nehotărât între a accepta compromisul şi a-l trăda pe Lică, Ghiţă îşi prăpădeşte agoniseala, îşi ucide nevasta şi, în cele din urmă, îşi pierde viaţa. Moara cu noroc …

Read More »

Amintiri din copilărie, de Ion Creangă (comentariu literar)

Pentru Ion Creangă, Amintirile din copilărie reprezintă o modalitate de retrăire subiectivă a copilăriei, o proiecţie fabuloasă a unui spaţiu şi a unui timp care se constituie în repere existenţiale fundamentale, atât pentru personaj, cât şi pentru cititorul dintotdeauna. Amintiri din copilărie nu seamănă însă cu genul ei proxim din alte literaturi, deoarece Creangă nu numai că îşi retrăieşte existenţa de odinioară, ci şi-o trăieşte şi pe cea prezentă, într-o pendulare permanentă între trecut şi prezent, între timpul narat şi timpul naraţiunii, la un loc cu atitudinile contrare implicate – nostalgie şi regret, dezamăgire şi singurătate. Structura Structura textului cuprinde …

Read More »