Riga Crypto şi lapona Enigel, de Ion Barbu (comentariu literar)

Riga Crypto şi lapona Enigel - poezie publicată în volumul Joc secund, 1930, inclusă în ciclul Uvedenrode, ilustrează cea de-a doua etapă a creaţiei lui Ion Barbu (1885-1961), mare matematician şi creatorul unei lirici de o originalitate incontestabilă -, etapă cunoscută sub numele de etapă baladic-orientală.

Ca specie literară: este o baladă cultă, cu elemente de artă poetică şi de legendă etiologică; propune o nouă formă de lirism - „lirismul absolut”, impersonal, „ritual de iniţiere în lucrurile esenţiale” (Ion Barbu).

Titlul: sintagma de intitulare este alcătuită după modelul marilor poveşti de iubire din literatura lumii; coordonarea numelor celor doi protagonişti este un semnal al narativităţii, întărit prin subtitlul baladă.

Temele: iubirea imposibilă, tema cunoaşterii, opţiunea existenţială a omului superior: tema creaţiei.

Structura însumează trei planuri, care trebuie puse în relaţie prin călătoria iniţiatică a lui Enigel:

  • Planul inferior, al lumii vegetative, reprezentate de Crypto (cunoaştere prin Eros / trăire dionisiacă);
  • Planul median, al lumii boreale, ordonate prin puterea minţii (cunoaştere raţionala / trăire apolinică);
  • Planul superior, „mântuit azur”, desemnat prin semnul Soarelui, simbol al cunoaşterii absolute.

Compoziţia este modelată de formula narativă a naraţiunii în ramă.

Prima secvenţă: rama iniţială (strofele 1-4) are rol de prolog, dezvoltând tema creaţiei si a creatorului:

  • Discurs dialogic, actanţii comunicării artistice fiind „menestrelul” (artistul în ipostază orfică) şi „nuntaşul fruntaş” (proiecţia în text a receptorului operei de artă - lectorul avizat);
  • Elemente de artă poetică: poezia-cântec transfigurează realitatea imperfectă (la o nuntă adevărată, „se zice” povestea imposibilei nuntiri); prin „oglindire” în „cântec larg”, este redată perfecţiunea Ideii absolute.

Secvenţa expozitivă (strofele 5-8): discurs heterodiegetic (narare prin relatare, narator omniscient), reunind două descrieri simbolice de tip portret, figurând modele existenţiale şi tipologii umane opuse:

  • Riga Crypto aparţine unei lumi inferioare, a umbrei, a instinctelor („în pat de râu şi humă unsă”); numele eroului sugerează circumscrierea într-un univers închis, solitar, enigmatic [criptogamă = specie de plante inferioare; cryptos = tainic, încifrat]; protagonistul se singularizează prin rang (crai), prin firea introvertită („inimă ascunsă”) şi prin refuzul de a-şi îndeplini destinul într-un spaţiu al vieţii vegetative: portretul se întregeşte prin caracterizare directa, făcuta din perspectiva celor care aparţin acestei lumi: „Şi răi ghioci şi toporaşi / Ieşeau din văi să-l ocărască / Sterp îl făceau şi nărăvaş / Că nu voia să înflorească”;
  • Enigel, personaj arhetipal, care întruchipează o umanitate superioară, capabilă să reflecte prin „roata albă” a spiritului adevărurile revelate prin cunoaştere. Numele eroinei poate avea etimonul angel = înger, reliefând aspiraţia spre celest; epitetele „mică”, „liniştită”, „preacuminte” asociate protagonistei evidenţiază natura ei echilibrată, raţională, apolinică; surprinsă într-o călătorie iniţiatică spre tărâmurile Soarelui, Enigel străbate drumul transhumantei ca pe un drum al iniţierii, ca pe o aventură a cunoaşterii.

Secvenţa-intrigă (strofa 9): textualizează ideea de „început” al iniţierii - popasul în poiana lui Crypto.

Dezvoltarea acţiunii (strofele 10-22): întâlnirea din vis dintre Enigel şi Crypto (narare prin reprezentare):

  • Cele trei încercări ale „regelui-ciupercă de a o determina pe Enigel să renunţe la călătoria spre miazăzi, la aspiraţia spre Soare se cristalizează ca tentaţii ale trăirii instinctuale „în somn fraged şi răcoare”;
  • Enigel depăşeşte proba ispitirii, refuzând să se abată din drumul spre cunoaştere totală; monologul ei exprimă crezul omului superior care triumfă asupra limitelor sale; metaforele-simbol („roata Soarelui”, „sufletul-fântână”, „roata albă a conştiinţei”) definesc modelul ontologic şi gnoseologic al omului superior;

Riga Crypto şi lapona Enigel, de Ion Barbu (comentariu literar, rezumat literar) - crispedia.ro

Punctul culminant (strofa 23): întâlnirea lui Crypto cu „Soarele, aprins inel” (narare prin relatare).

Deznodământul (strofele 24-28) are funcţii multiple: reprezintă epilogul şi rama finală, care inserează elemente de legendă etiologică (explicarea, prin cauzalitate magică, a apariţiei ciupercilor otrăvitoare):

  • Metamorfoza lui Crypto, care „înnebuneşte”, este descrisă în limbajul incantatoriu al descântecului şi al blestemului folcloric, din perspectiva naratorului auctorial;
  • Finalul poveştii imposibilei iubiri valorifică în chip neaşteptat, negativ, motivul nunţii împărăteşti: nuntirea nebunului rigă Crypto cu „măsălariţa mireasă”, ca şi rătăcirea făpturii dezrădăcinate prin lume reprezintă asumarea eşecului; cel care aspirase spre o mireasă ideală (Enigel, fiinţa superioară lui), refuzând nuntirea cu perechea predestinată lui - „vrăjitoarea mânătarcă”, fiinţa de acelaşi regn, aparţinând aceleiaşi lumi -, este pedepsit cu dezrădăcinarea, cu alienarea, cu rătăcirea unui „fiu risipitor”, căruia nu-i mai este îngăduită întoarcerea: „[...] De a rămas să rătăcească / Cu altă faţă, mai crăiască: // Cu Laurul-Balaurul / Să toarne-n lume aurul, / Să-l toace, gol la drum să iasă...”.

Interpretări critice:

  • „Fascinată doar de natura şi devenirea Fiinţei, opera lui Barbu reintegrează, cu orfică seninătate, fiinţa umană unui context cosmic şi mitic” (Ioana Em. Petrescu);
  • „Crypto e poetul, creatorul şi el plăteşte cu nebunia încercarea de a-şi modifica condiţia de a trăi. Fiind blestemat să nu se exprime în felul oamenilor, să nu trăiască, el păcătuieşte prin iubire. [...] Crypto e pedepsit cu pierderea minţii. [...] Ca şi Luceafărul, Riga Crypto şi lapona Enigel este povestea poetului” (Nicolae Manolescu).

Check Also

Pădurea spânzuraţilor, de Liviu Rebreanu (comentariu literar)

Romanul Pădurea spânzuraţilor, de Liviu Rebreanu, a apărut în anul 1922 şi are ca punct …

Fraţii Jderi, de Mihail Sadoveanu (rezumat literar)

Rezumat pe scurt Romanul Fraţii Jderi, de Mihail Sadoveanu, transfigurează epopeic epoca lui Ştefan cel …

La ţigănci, de Mircea Eliade (comentariu literar)

Nuvela La ţigănci a fost scrisă în 1959 şi marchează începutul unei noi faze în …

Patul lui Procust, de Camil Petrescu (comentariu literar)

Al doilea roman al lui Camil Petrescu (1894-1957), Patul lui Procust, apare în 1933, la …

Malul Siretului, de Vasile Alecsandri (comentariu literar)

Scriitorul şi opera Vasile Alecsandri (1821-1890) a fost cel mai mare scriitor al epocii preeminesciene, …